Copyright vs. AI: Plătesc Modelele pentru "Inspirație" sau Fură Artiștii pe Față? (Clegg, Elton John & Co.)

Una dintre cele mai aprinse și, sincer, al naibii de complicate dezbateri din jurul Inteligenței Artificiale generative (aia care creează text, imagini, muzică etc.) este legată de copyright și drepturile artiștilor. Pe scurt: au voie companiile care dezvoltă modele AI să le antreneze pe cantități masive de opere de artă, texte, muzică, fotografii protejate de drepturi de autor, fără permisiunea explicită și, mai ales, fără compensarea creatorilor originali?

Problema a explodat recent, cu figuri publice și companii mari aruncându-și cuvinte grele.

Pe de o parte, avem tabăra "Big Tech" și a unora dintre dezvoltatorii AI. Un exemplu vocal e Nick Clegg de la Meta (Facebook, Instagram). Argumentul lor principal, simplificat, sună cam așa:

• "Inovația ar fi sugrumată": Dacă fiecare companie AI ar trebui să ceară permisiunea și să negocieze licențe pentru fiecare bucățică de date folosită la antrenament (miliarde sau trilioane de itemi), întregul domeniu al AI-ului generativ ar fi "omorât din fașă" sau ar avansa extrem de încet. Doar giganții cu bugete colosale și armate de avocați și-ar permite așa ceva.
• "Antrenamentul e ca învățarea umană": Susțin că modelele AI "învață" din date la fel cum un artist uman învață studiind operele altor artiști. Nu stochează copii directe, ci extrag tipare, stiluri, concepte. E un proces de "inspirație", nu de furt direct.
• "Beneficiu public / Fair Use": Uneori se invocă și ideea că rezultatele (modelele AI) aduc un beneficiu public larg sau că utilizarea datelor pentru antrenament s-ar încadra în excepții de tip "fair use" (utilizare echitabilă – un concept mai puternic în legislația americană, mai puțin la noi).

De cealaltă parte, avem creatorii de conținut – artiști, scriitori, muzicieni, fotografi – și organizațiile lor. Figuri precum Elton John și mulți alții sunt furioși. Argumentele lor, la fel de simplificate:

• "Munca noastră, profitul lor": Operele create cu efort, talent și investiții (de timp și bani) sunt folosite pentru a construi produse comerciale (modelele AI și aplicațiile bazate pe ele) care generează profituri uriașe pentru companiile tech, fără ca artiștii originali să vadă un leu. Se simt furați pe față.
• "Concurență neloială / Diluarea valorii": AI-ul generativ poate crea conținut similar stilistic cu al unor artiști consacrați, la costuri mult mai mici și viteză mult mai mare. Asta poate duce la scăderea cererii pentru munca artiștilor umani, la diluarea stilurilor unice și la o devalorizare generală a creației originale.
• "Lipsa consimțământului și a controlului": Artiștii argumentează că ar trebui să aibă dreptul fundamental de a decide dacă și cum este folosită munca lor. Antrenarea fără permisiune încalcă acest drept.
• "Nu e inspirație, e 'spălare' de date": Mulți nu sunt convinși de argumentul "învățării similare celei umane", considerând că procesul e mai degrabă o ingurgitare și o recombinare masivă de date, fără înțelegerea sau creativitatea autentică a unui om.

Situația e un adevărat Vest Sălbatic juridic și etic. Procesele curg deja în diverse țări, iar legislatorii se chinuie să înțeleagă și să reglementeze un domeniu care evoluează mai repede decât pot ei scrie legi.

Câteva întrebări la care merită să ne gândim (și să le dezbatem aici):

1. Unde tragem linia? Este antrenarea AI pe date publice, dar protejate de copyright, o formă de "citire" și "învățare" sau o încălcare directă a drepturilor?
2. Cum ar putea arăta un sistem de compensare corect și fezabil? E posibil să urmărești și să compensezi fiecare mică bucată de date folosită? Sau ar trebui să existe taxe colective, fonduri de licențiere etc.?
3. Ce impact va avea această dezbatere asupra viitorului AI și al industriilor creative în România? Avem specific local sau ne vom alinia la tendințele globale?
4. Există un "drum de mijloc"? Soluții care să permită inovația în AI, dar să și protejeze drepturile și mijloacele de trai ale creatorilor?
5. Ce rol ar trebui să aibă utilizatorii finali ai uneltelor AI generative? Avem vreo responsabilitate în conținutul pe care îl generăm și folosim?

Subiectul e departe de a fi tranșat. E complex, are implicații economice uriașe și ridică întrebări fundamentale despre valoarea creației în era digitală.

Ce părere aveți voi? Cine are dreptate? Și, mai important, încotro credeți că se îndreaptă lucrurile?